Este 8 dimineta si tot astept sa treaca vacile. De o ora. O fi prea devreme pentru ele, ca-i sambata, si ma enerveaza ca nu mai trec. Apar, in sfarsit, alene si stapane, printre tavalugii de ceata care acopera si descopera satul, si totusi, eu cred ca nu dupa vaci ma uit. Dupa copilarie.